Sigla DespreIsus.ro

Studiu asupra şapte aparente contradicţii din Biblie

Data articolului: 8/2/2009 9:49:02 PM

Prieteni, Biblia este Cuvântul demn de încredere al lui Dumnezeu şi cu cât îl cercetezi mai mult cu atât se dovedeşte a fi aşa.

de Carlie H. Campbell (original article)

Într-un studiu anterior am pledat pentru veridicitatea Bibliei aducând în boxa martorilor o varietate de probe sau martori, care împreună au mărturisit despre caracterul său veridic. Unele dintre probele pe care le-am examinat au fost:

1.      Profeţii împlinite

2.      Descoperiri arheologice

3.      Incredibilele previziuni ştiinţifice şi exactitatea Bibliei

4.      Consecvenţa internă a Bibliei

5.      Dovezile literare externe

6.      Dovezile aduse prin manuscrise

7.      Sinceritatea Bibliei cu privire la autorul ei şi la eşecurile protagoniştilor ei

8.      Pregătirea ucenicilor lui Isus de a suferi

9.      Puterea Bibliei de a transforma în bine

10. Mărturia lui Isus, Fiul lui Dumnezeu

Toate aceste elemente la un loc construiesc un caz cumulativ solid pentru susţinerea veridicităţii Bibliei. În cele ce urmează aş dori să mă întorc la acest subiect prin abordarea directă a provocării numărul unu pe care criticii Bibliei o aduc împotriva veridicităţii Scripturilor. Care este această provocare? Cu sigiranţă aţi mai auzit de ea. Îi spui cuiva că eşti creştin şi crezi că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu şi deseori răspunsul este: „Dar toată lumea ştie că Biblia este plină de – CE?

Contradicţii.

Ştiţi la ce mă refer. Şi voi aţi auzit provocarea. Acum, de multe ori am auzit pastori făcând referire la ideea că ar exista contradicţii în Biblie şi ei spuneau: „Spune-le scepticilor numai să-ţi arate una, iar apoi dă-le Biblia!” Acesta nu este un sfat rău. Cei mai mulţi dintre cei care spun că Biblia este „plină de contradicţii” nu sunt în stare să-ţi arate nici măcar un exemplu, ci doar repetă ca nişte papagali ce au auzit. Dar, dragi prieteni, chiar există contradicţii aparente în Biblie. Şi va veni timpul când mulţi dintre voi veţi descoperi una, sau poate cineva vă va arăta una.

fata de citire a BiblieiCu mulţi ani în urmă când eram Pastor la Calvary Chapel în Vista, California, predam un studiu biblic la un colegiu local. Într-o după-amiază un tânăr pe nume Nema a venit la grupul nostru în timp ce toată lumea se înorcea în sălile de clasă. Ne-a spus, mie şi câtorva dintre cei care erau prin preajmă, că e musulman şi că avea nişte probleme cu privire la Biblie, spunea chiar că e plină de contraziceri!

După ce primisem sugestia despre cum să răspund unei asemenea afirmaţii, i-am înmânat Biblia şi i-am spus: „Îmi arăţi una?” – şi sţiti ce mi-a răspuns? „Bineînţeles. Unde vrei să încep?” Am înghiţit în sec şi mi-am spus: „Nu aşa trebuia să decurgă lucrurile!” I-am dat Biblia şi a început să o răsfoiască iar pentru următoarele douăzeci de minute mi-a arătat lucrurile care i se păreau contradicţii reale în Biblie. Am făcut tot posibilul să-i explicăm unele dintre soluţiile posibile la aceste dificultăţi. Întâmplarea aceasta mi-a dat un impuls serios să cercetez şi să investighez!

Aduc acest scenariu în discuţie pentru că acelaşi lucru ar putea să vi se întâmple vouă. Astfel, aş vrea să fac ceva mai mult decât să vă îndemn să „le daţi Biblia şi să le cereţi să vă arate o contradicţie!” Aş vrea să analizăm câteva exemple des întâlnite de aparente contradicţii, să vă arăt explicaţia lor şi erorile criticilor.

Prima aparentă contradicţie se află în Matei 28:

1.      Numărul de îngeri de la mormântul lui Isus

Această aparentă ontradicţie este, fără îndoială, cea mai des menţionată de către criticii Bibliei.

Matei 28:2-7 spune: „Şi, iată, a fost un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a stat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Cei ce păzeau au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus Cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, aşa cum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul! Şi duceţi-vă repede şi spuneţi ucenicilor Lui că El a înviat dintre cei morţi! Şi iată, El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, v-am spus lucrul acesta.” ”

Din spusele lui Matei, ar părea că doar un înger se afla la mormânt în momentul învierii lui Isus. Să vedem, acum, ce spune Ioan, capitolul 20. Această relatare pare să spună cu totul altceva, iar criticii au sărit repede la această concluzie.

„Dar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Şi a văzut doi îngeri în alb, stând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap şi altul la picioare.”

Ioan spune clar că Maria a văzut doi îngeri. Astfel, criticii spun: „Aha! Avem o contradicţie! Matei spune că doar un înger se afla în peisaj iar Ioan, pe de altă parte, spune că erau doi!”

Dar este aceasta, într-adevăr, o contradicţie? Nicidecum. Explicaţia este atât de simplă încât nu-mi vine să cred că această întâmplare este dată atât de des ca exemplu. Să presupunem că îi spui cuiva „Un pastor pe nume Charlie a fost la biserică.” Acum, dacă altcineva vine după tine şi îi spune aceleiaşi persoane: „Pastorul Steve şi pastorul Rob au fost la biserică”? A contrazis această persoană afirmaţia ta anterioară? Deloc. De ce? Pentru că este posibil ca toate cele trei persoane să se fi aflat la biserică (Charlie, Steve şi Rob). Doar pentru că cineva nu menţionează că eu (Charlie) aş fi fost acolo, asta nu înseamnă că te-a contrazis. Acum, dacă ai fi spus că „Charlie Campbell a fost singura persoană la biserică astăzi”, atunci afirmaţia lui referitoare la prezenţa lui Steve şi a lui Rob, ar fi o contradicţie. Acelaşi lucru este valabil şi cu relatările despre îngerii de la mormântul lui Isus. Matei pur şi simplu a ales să vorbească despre un singur înger – cel care a îndepărtat piatra şi stătea pe ea în Matei 28:2 şi 5. Ioan ne vorbeşte (în Ioan 20:12) despre cei doi îngeri care erau înăuntrul mormântului. O explicaţie foarte plauzibilă este că trei îngeri erau prezenţi: unul afară şi doi înăuntru. Cele două relatări nu sunt contradictorii; ele sunt complementare.

Una dintre greşelile pe care le fac criticii în mod obişnuit atunci când interpretează Biblia este următoarea:

Presupun că o expunere parţială este una falsă.

Există multe cazuri în Biblie, mai ales în evanghelii, în care un autor alege să lase la o parte anumite detalii din relatarea lui, pe care un alt autor alege să le includă. Apare criticul şi presupune că autorul a comis o eroare sau a contrazis un alt autor. Dar aceasta este o eroare din partea criticului. Chiar şi în socieatatea de azi, este perfect acceptabil ca reporterii sau biografii, care scriu despre acelaşi eveniment sau aceeaşi persoană, să includă sau să omită anumite detalii cu care alţii nu procedează la fel. Atunci când citesc ştirile pe internet, să zicem pe Foxnews.com şi apoi pe CNN.com, mă aştept să citesc detalii diferite despre aceeaşi întâmplare. Dacă evangheliile ar fi spus toate aceleaşi lucruri în acelaşi fel, ar fi fost demult discreditate pe motiv că ar fi existat o înţelegere secretă.

2.      Ocupaţia lui Isus

Următorul fragment este din Marcu 6. Aţi urmărit cumva ediţia specială a lui Peter Jennings de acum câţiva ani (2000) sub numele de „ÎN CĂUTAREA LUI ISUS”? Această aparentă contradicţie a fost una dintre cele menţionate de Peter Jennings în programul lui.

Marcu 6:3 spune: „Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? [Observaţi întrebarea pe care o puneau oamenii în legătură cu Isus] Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.

Acest fragment ne spune că Isus era tâmplar. Să vedem ce spune Matei 13:54-55:

„Şi venind în patria Sa, El a învăţat pe oameni în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului?”

Peter Jennings a spus în programul lui că evangheliile se contrazic una pe cealaltă, pentru că una spune că Isus era tâmplar (Marcu 6:3) pe când cealaltă spune că tatăl Lui era tâmplarul (Matei 13:55).

Care e răspunsul? Isus era tâmplarul aşa cum ne spune Marcu, sau era Fiul tâmplarului, după spusele lui Matei? Nu e nevoie ca un geniu să cântărească lucrurile, Peter. I-am învăţat acest studiu pe copiii din liceul primar, iar eu au început să strige în gura mare răspunsul corect în momentul în care am pus întrebarea. Răspunsul este: amândouă. Hai, Pete! Îmi venea să arunc cu telecmanda în televizor.

La fel ca cei mai mulţi bărbaţi din vremea aceea, Isus călca pe urmele tatălui său. Oamenii ştiau asta şi puneau ambele întrebări: „Nu este Acesta tâmplarul? (Marcu 6:3)” şi „Oare nu este El fiul tâmplarului?” (Matei 13:55) Astfel că nu avem aici nici un fel de contradicţie. Iată cum, cu puţină grijă, am doborât la pământ o altă aparentă contradicţie.

3.      Locul unde se afla Isus la vindecarea orbului

Luca 18:35-38 spune: „Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. Când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce era. I-au spus că trecea Isus, Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ”

În cele ce urmează Isus merge şi deschide ochii acestui orb. Dar, observaţi în versetul 35, locul unde s-a petrecut întâmplarea. Luca spune că Isus l-a vindecat pe acest orb pe când „se apropia de Ierihon.”

Păstraţi această imagine în minte. Isus se apropie de Ierihon atunci când omul a fost vindecat. Să vedem ce spune Marcu:10; acesta pare să pună altceva.

Marcu 10:46-47 spune: „Au ajuns la Ierihon. Şi pe când Isus ieşea din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, cel orb, stătea jos, pe marginea drumului, cerşind. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ”

Aţi observat? După cum istoriseşte Marcu în continuare, reiese că Isus l-a vindecat pe acest om pe când ieşea din Ierihon. Versetul 46 spune: „Şi pe când Isus ieşea din Ierihon...” (Marcu 10:46). Astfel încât criticii au spus: „Cu siguranţă Luca sau Marcu a făcut o greşeală.” Şi chiar aşa pare, nu este aşa? Care este explicaţia?

Un arheologist german cu numele de Ernest Sellin, a descoperit în timp ce efectua săpături în Israel între anii 1907 şi 1909, că în vremea lui Isus existau aşa-numitele „oraşe-gemene” ale Ierihonului: vechiul oraş al Ierihonului (din istorisirea Vechiului Testament despre Iosua) şi noul oraş roman al Ierihonului la o distanţă de 1,5 km. Existau două oraşe sub numele de „Ierihon”, la o distanţă de 1,5 km unul de altul. Luca s-a referit la unul dintre ele iar Marcu s-a referit la altul. Luca s-a referit la cel de care Isus Se apropia, pe când Marcu se referea la cel din care tocmai ieşise. Episodul s-a petrecut pe când Isus călătorea între cele două. Nu autorul Scripturii este cel care comite eroarea, ci criticul care presupune că aceasta este o contradicţie. De ce greşeşte? Pentru că nu cunoaşte geografia antică romană şi evreiască.

4.      Momentul cinei de Paşti

Matei pare să spună că aceasta a avut loc în noaptea dinaintea răstignirii, dar Ioan pare să spună că a fost în noaptea următoare.

Matei 26:18-20 spune: „Şi El a zis: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi ţine Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.” ” ” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştile. Seara, Isus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Lui.”

Cunoaşteţi restul întâmplării. Ucenicii lui Isus au servit ultima masă, cea de Paşti, alături de prietenul şi Domnul lor înainte de răstignirea Sa. În continuarea relatării aflăm că această masă a avut loc în seara dinainte de răstignirea lui Cristos. Dar Ioan pare să contrazică acest lucru spunând că masa de Paşti a fost servită, de fapt, a doua zi, în ziua răstignirii lui Isus (24 de ore mai târziu).

Ioan 18:28 spune: „Au adus [vorbind despre cei care L-au arestat pe Isus] pe Isus de la Caiafa în pretoriu. Şi era dimineaţă. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze [Pretoriul era cartierul general al comandantului armatei romane – DE CE nu voiau să fie întinaţi? Ioan spune...] şi să poată mânca Paştile [Când? Mai târziu în aceeaşi zi, în ziua după ce Isus şi ucenicii Lui mâncaseră Paştele].”

Staţi aşa! Credeam că masa de Paşti fusese deja servită cu o seară înainte, după cum ne-a spus Matei 26. Ioan pare să plaseze masa de Paşti cu 24 ore mai târziu decât celelalte trei evanghelii. Pare să existe o neconcordanţă, nu este aşa? A fost masa de Paşte servită înaintea răstignirii lui Isus, după cum ne spune Matei? Sau a fost servită a doua zi, după cum spune Ioan? Criticul spune: „Aceasta e o contradicţie!” O persoană care studiază Scripturile spune: „Nicidecum.”

Iată explicaţia: Istoric, masa de Paşti a fost servită în două zile diferite. Ştim asta din două surse, altele decât Biblia:

a)     Josephus, istoricul roman care a trăit în sec. I d.Hr.

b)     Mişna, care este o compilaţie de scrieri ale unori învăţaţi evrei cunoscuţi, alcătuită în sec. III d. Hr.

Aceste două surse ne dezvăluie faptul că fariseii şi saducheii (cele două grupuri religioase populare din vremea lui Isus) se contraziceau cu privire la ziua în care trebuia sărbătorit Paştele. Motivul este următorul: existau păreri diferite legate de momentul în care începea ziua. Când Dumnezeu l-a salvat pe poporul Lui din Egipt, i-a spus în Exodul 12:18 să sărbătorească Paştele în „a paisprezecea zi a lunii, seara.” Evreii ştiau asta, dar când începea ziua? Evreii care locuiau în nordul Israelului credeau că ziua începea la răsărit. Nordul Israelului cuprindea regiunea Galileii unde au crescut Isus şi ucenicii Lui cu excepţia lui Iuda. Şi fariseii credeau că ziua începea la răsărit, astfel încât socoteau zilele de la răsărit la răsărit. Iudeii care locuiau în sudul Israelului – care cuprindea Ierusalimul, preoţii care locuiau acolo şi saducheii – socoteau zilele de la apus la apus. Aceste  diferenţe de opinii referitoare la începutul unei zile i-a determinat pe Isus şi pe ucenicii Lui din nordul Israelului să sărbătorească Paştele cu o zi înaintea celor care locuiau în sud.

Astfel, cu puţină cercetare, o nouă presupusă contradicţie este lămurită. Masa de Paşte a fost servită în două zile diferite.

5.      Momentul răstignirii lui Cristos

La ce oră a fost Isus răstignit? În jur de ora 9:00. De unde ştim asta? Din Marcu 15.

Marcu 15:24-26 spune: „Şi răstignindu-L, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. Când L-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra Lui era inscripţia cu vina Lui: „Împăratul iudeilor.” ”

Aici, Marcu ne spune că Isus a fost ţintuit pe cruce în timpul „ceasului al treilea.” Când începea ziua? Papias (60-130 d. Hr.) şi Clement din Alexandria (150-215 d. Hr.) ne spun că sursa documentării pentru evanghelia lui Marcu a fost apostolul Petru care i-a transmis evenimentele lui Marcu. De unde venea Petru? Din Capernaum, coasta de nord a Mării Galieleii (Marcu 1:21, 29), adică în nordul Israelului. Când credeau evreii din nordul Israelului că începe ziua? În jur de ora 6:00, odată cu răsăritul soarelui. Astfel, expresia „ceasul al treilea” (Marcu 15:25) este echivalentă orei 9:00. Acum, acest lucru ridică o altă problemă.

Ioan 19:14-16 spune: „Era ziua pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „N-avem împărat decât pe Cezarul.” Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.”

Observaţi în versestul 14 că întreaga scenă cu Pilat, întregul proces, care a avut loc înainte ca Isus să fie răstignit, s-a petrecut „pe la ceasul al şaselea” (Ioan 19:14). Pe la „ceasul al şaselea” ?! Marcu tocmai ne-a spus că Isus a fost răstignit la „ceasul al treilea” (Marcu 15:25). Ioan ne spune că Isus încă se afla înaintea lui Pilat „pe la ceasul al şaselea” (Ioan 19:14). Trei ore mai târziu!!! Vedeţi care e problema? Care este explicaţia?

După cum am arătat mai sus, Evanghelia lui Marcu folosea ca sistem de referinţă al timpului sistemul iudaic, în care ziua începea la răsăritul soarelui. Pe de altă parte, atunci când vorbeşte despre Isus în faţa lui Pilat în „ceasul al şaselea” (Ioan 19:14), el foloseşte ca sistem de referinţă pe cel roman, în care ziua începea la ora 12:00 (la fel ca al nostru). Ioan face acest lucru în repetate rânduri în evanghelia lui (de exemplu, Ioan 20:19, unde seara învierii încă este numită prima zi din săptămână (duminică) nu a doua zi din săptămână). Astfel, această scenă cu Pilat, despre care vorbeşte Ioan, a avut loc dimineaţa devreme (în jur de ora 6:00), cu trei ore înainte de răstignirea lui Isus. Acest lucru se potriveşte perfect în înlănţuirea de evenimente. Dar, de ce ar folosi Ioan sistemul de timp roman? Matei, Marcu şi Luca au folosit toţi sistemul iudaic; de ce Ioan, care era şi el iudeu, ar proceda diferit?

Unde se afla Ioan când a scris evanghelia? Se afla încă în Israel alături de evrei când a scris evanghelia după Ioan? Nu. Unde se afla el? Eusebiu, precum şi alţi scriitori ai secolului I ne spune că acesta locuia în Efes.

Ce era Efesul? Efesul era capitala provinciei romane Asia. Ioan a trăit în sistemul roman de măsurare a timpului! Cu acesta erau obişnuiţi el şi primii lui cititori!

Astfel, având un suport de cunoştinţe, cum ar fi existenţa a două sisteme de măsurare a timpului – cel iudaic şi cel roman – putem rezolva aparenta problemă. Isus stătea înaintea lui Pilat „în ceasul al şaselea” (după sistemul roman – Ioan 19:14), ceea ce era în jur de ora 06:00, iar Isus a fost răstignit pe la „ceasul al treilea” (după sistemul iudaic – Marcu 15:25), ceea ce era în jur de ora 09:00, ora noastră.

6.      Felul în care a murit Iuda

Matei 27: „Iuda a aruncat arginţii în templu [Iuda se simţea vinovat pentru că L-a trădat pe Isus], a plecat şi s-a dus şi s-a spânzurat.”

Este destul de clar. Cum a murit Iuda? S-a spânzurat. Dar pare să existe o contradicţie în Faptele Apostolilor, capitolul 1, iar criticii se grăbesc să atragă atenţia asupra ei.

Fapte 1:18 spune: „Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii [cei mai mulţi învăţaţi spun că achiziţia a fost făcută după moartea lui Iuda, de către preoţii cei mai de seamă, care cu cumpărat terenul în numele lui cu cei 30 de arginţi pe care li-i înapoiase (Matei 27:3)], a căzut cu capul în jos, a plesnit prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.”

Acest verset ne spune că Iuda a căzut şi toate măruntaiele i s-au vărsat. Deci, care variantă e adevărată? Iuda s-a spânzurat sau sau a căzut? AMBELE. Aceasta e varianta verosimilă. S-a spânzurat, după care s-au petrecut 3 lucruri: 1. Frânghia a plesnit sau s-a desfăcut. 2. Creanga s-a rupt. 3. Cineva s-a apropiat şi, nedorind să pună mâna pe cadavru, a tăiat frânghia... şi ce s-a întâmplat? Iuda a căzut la pământ, trupul lui aflat în descompunere a plesnit vărsându-i măruntaiele.

Din nou, nici aceste relatări nu sunt contradictorii, sunt complementare. Dacă punem aceste relatări una lângă cealaltă, ele oferă un tablou complet a ceea ce s-a petrecut cu Iuda.

7.      Învăţătura lui Isus cu privire la tratarea duşmanilor

În Matei 5:43, Isus le spune ucenicilor: „Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă insultă şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostu care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”

Probabil că aceste cuvinte vă sună familiar. Isus a învăţat că noi, ucenicii Lui, trebuie să ne extindem dragostea asupra vrăjmaşilor noştri. Trebuie să îi „binecuvântăm”, să le „facem bine” (v. 44). Asta a făcut Isus şi asta ne porunceşte să facem, ca şi urmaşi ai Lui.

Să vedem ce spune Luca 19, unde Isus pare să Se contrazică. Luca 19, 27 spune: „Cât despre acei vrăjmaşi ai mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”

Ce-a spus Isus? Le-a spus ucenicilor Lui să îi aducă pe „vrăjmaşii” Lui şi să îi „taie”?! Asta contrazice tot ce a spus Isus în Evanghelia după Matei! Ce se întâmplă? Criticii spun: „E limpede ca lumina zilei că este o contradicţie. La asta chiar că nu mai e vreo portiţă! Isus, clar, Îşi contrazice propria Lui învăţătură!” Asta se întâmplă? Nicidecum. Explicaţia e următoarea: Cuvintele întâlnite în Luca 19:27, deşi aparţin lui Isus, apar de fapt în cadrul unei parabole şi îi sunt atribuite unui stăpân de sclavi. Pentru întreaga povestire, trebuie să începi să citeşti încă de la versetul 11. Isus redă cuvintele stăpânului de sclavi din parabolă, nu le porunceşte ucenicilor să omoare pe nimeni. În versetul 28 din Luca 19, versetul imediat următor celui în chestiune, Luca scrie: „Şi spunând aceste lucruri, Isus a pornit înainte, suindu-Se spre Ierusalim.” Isus a plecat imediat ce a terminat de spus parabola. Acest aspect exclude total posibilitatea ca El să fi avut intenţia de a aduce oameni înaintea Lui pentru a-i omorî. Criticul presupune că Biblia se contrazice în acest pasaj din Luca datorită:

Neînţelegerii contextului.

Aceasta, prieteni, este greşeala numărul unu pe care o fac oamenii atunci când interpretează Scripturile. Neînţelegerea contextului. După cum ştiţi, fiecare cuvânt din Biblie face parte dintr-un verset, fiecare verset face parte dintr-un paragraf. Fiecare paragraf face parte dintr-o carte. Fiecare carte face parte din întreaga Scriptură. Nici un verset din Biblie nu ar trebui separat de versetele din jurul său. Scoase din context, Scripturile pot fi deformate pentru a sprijini orice. Musulmanii, Martorii lui Iehova, rofesorii universitari şi alţi critici ai Bibliei sunt cunoscuţi pentru că au sco versetele din context făcând astfel Biblia să spună lucruri pe care nu le-a intenţionat vreodată. Aceasta este cauza celor mai multe aparente contradicţii din Biblie. Astfel, vă încurajez ca întotdeauna să cercetaţi contextul pasajului pe care îl citiţi. Citiţi paragraful, citiţi capitolul, citiţi cartea în care se află vreun pasaj problematic. De multe ori acesta este singurul lucru  pe care trebuie să îl faceţi pentru a realiza că „Nu există nici o contradicţie aici.”

Prieteni, Biblia este Cuvântul demn de încredere al lui Dumnezeu şi cu cât îl cercetezi mai mult cu atât se dovedeşte a fi aşa.

 

DESPRE CHARLIE CAMPBELL

Charlie Campbell este Directorul "The Always Be Ready Apologetics Ministry". [Lucrarea Fii mereu pregătit], autorul One Minute Answers to Skeptics' Top Forty Questions. ["Răspunsuri la minut pentru patruzeci de întrebări ale scepticilor"] fiind deseori invitat special la diferite biserici din Statele Unite, în dezbateri pe teme legate de apărarea credinţei creştine. Învăţăturile şi resursele lui sunt sprijinite de Dr. Norman Geisler, Charles Colson, Chuck Smith, Nancy Leigh DeMoss, Jeremy Camp şi Brian Brodersen. Locuieşte în California de sud cu soţia şi cei patru copii.

Cu permisiunea autorului de a traduce şi posta acest articol pe "despreisus".


Cuvinte cheie: Biblia, contradictii,apologetica

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Adaugă un comentariu

Comentarii

Tu trebuie sa fii logat pentru a comenta.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved