Sigla DespreIsus.ro

Există erori în Biblie?

Data articolului: 12/10/2009 11:01:56 AM

Biblia nu poate avea erori, deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate greşi. Aceasta nu înseamnă că nu se găsesc neclarităţi în Bibilie. Neclarităţile nu sunt cauzate de revelaţia perfectă a lui Dumnezeu, ci de înţelegerea noastră imperfectă. Istoria criticilor asupra Bibliei adevereşte că Biblia nu are erori, ci cei ce o critică.

de Norman L.Geisler (original article)

veche Biblie
Biblia nu poate avea erori, deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate greşi. Aceasta nu înseamnăcă nu se găsesc neclarităţi în Bibilie. Neclarităţile nu sunt cauzate de revelaţia perfectă a lui Dumnezeu, ci de înţelegerea noastră imperfectă. Istoria criticilor asupra Bibliei adevereşte că Biblia nu are erori, ci cei ce o critică. Cele mai multe probleme se încadrează în una din următoarele categorii. 

Presupunând că inexplicabilul nu se poate explica. 

Când un om de ştiinţă întâlneşte o anomalie în natură, el nu se opreşte din a mai explora în acel domeniu. Ci mai degrabă, inexplicabilul motivează mai multă studiere. Odată oamenii de ştiinţă nu au putut explica meteoriţii, eclipsele, tornadele, uraganele, şi cutremurele. Până de curând oamenii de ştiinţă nu au ştiut cum un bondar poate zbura. Toate aceste mistere şi-au cedat secretele răbdării perseverente. Oamenii de ştiintă nu ştiu cum viaţa se poate dezvolta în termo-guri de aerisire în adâncurile mării. Şi totuşi nici un om de ştiinţă nu renunţă şi strigă “contradicţie!”. La fel şi adevăratul student al Bibliei, vine cu aceeaşi presupunere că va gasi răspunsuri la inexplicabil când studiază Biblia. Criticii odată au sugerat că Moise nu avea cum să scrie primele cinci cărţi ale Bibliei pentru că, în timpul lui Moise scrisul nu se dezvoltase. Acum ştim că scrisul a existat cu mii de ani înaintea lui Moise. De asemenea, criticii au crezut într-un timp că referinţele la poporul Hitit erau doar poveşti. Asemenea oameni, cu aşa nume nu au existat niciodată. Acum Biblioteca Naţională a Hitiţilor a fost înfiinţată în Turcia. Astfel avem motive întemiate să credem că alte fenomene inexplicabile din Scriptură vor fi explicate mai târziu.

Presupunând  că Biblia are erori, până la proba contrarie

Mulţi critici presupun că Biblia este greşită, până când ceva va dovedi că este corectă. Totuşi, asemenea unui cetăţean american acuzat de o infracţiune, Biblia ar trebui să fie citită măcar cu aceeaşi prezumţie de acurateţe dată şi altor literaturi care pretind că nu sunt ficţiune. Acesta este modul de abordare a tuturor comunicărilor umane. Dacă nu ar fi aşa viaţa nu ar fi posibilă. Dacă am presupune că semnele de circulaţie şi indicaoarele nu ar spune adevărul, probabil am fi morţi înainte ca noi să dovedim contrariul. Dacă am pretinde că pachetele de mâncare ar fi inscripţionate greşit, asta ar însemna să deschidem toate pachetele şi cutiile înainte de cumpărare. La fel şi Biblia, ca şi orice altă carte, ar trebui să se presupună că ne spune ceea ce autorul a zis,  a experimentat şi a auzit. Dar cei care au critici negative încep exact cu prezumţia opusă, şi astfel concluzia lor este că Biblia este plină de erori. 

Confundând interpretările noastre failibile cu revelaţiile infailibile ale lui Dumnezeu

Isus a afirmat că “Scriptura nu poate fi anulată” (Ioan 10:35 NTR). Ca şi o carte infailibilă, Biblia este şi irevocabilă. Isus a declarat, “Adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă sau o parte a vreunei litere nu va fi înlaturată din Lege, înainte ca să se întâmple toate lucrurile” (Matei 5:18, Luca 16:17, NTR). Scripturile au de asemenea autoritatea maximă, având ultimul cuvânt în tot ceea ce spun. Isus a folosit Scriptura ca să reziste ispititorului (vezi Matei 4:4, 7:10), pentru a pune în ordine disputele doctrinale (vezi Matei 21:42), şi pentru a justifica autoritatea lui (vezi Marcu 11:17). Cateodată o înăţătură biblica este bazată pe un mic detaliu istoric  (vezi Evr. 7:4-10), un cuvânt sau o frază (vezi Fap. 15:13-17), sau pe diferenţa dintre singular şi plural (vezi Gal 3:16). Dar, în timp ce Biblia este infailibila, interpretările umane nu sunt. Chiar dacă Cuvântul lui Dumnezeu este perfect (vezi Ps, 19:7), atâta timp cât imperfectele fiinţe umane există, vor exista interpretări greşite despre Cuvântul lui Dumnezeu, şi false puncte de vedere despre lumea Lui! În lumina acestor lucruri, nu ar trebui să ne grăbim să pretindem că o prezumţie dominantă în prezent din ştiinţa, este finală. Câteva legi incontestabile de ieri, sunt considerate erori de savanţii de azi. Aşa că, contradicţii între opinii binecunoscute din ştiinţă şi interpretări ale Bibliei care sunt acceptate pe o scara largă, pot fi aşteptate. Dar acest lucru, eşuează în a demonstra că există o contradicţie reală. 

Eşuarea în a înţelege contextul.

Greşeala cea mai comună a tuturor comentatorilor Bibliei, incluzând chiar şi a unor critici, este citirea textului în afara contextului corespunzător. După cum este şi zicala aceea “Un text scos din context, este un pretext” Nimeni nu poate dovedi ceva din Biblie prin această procedură gresită. Biblia zice, “Ne există Dumnezeu” (Ps. 14:1 NTR). Bineînţeles, contextul este, “Nebunul zice in inima lui, ‘Nu există Dumnezeu’ “ Cineva poate pretinde că Isus ne-a sfătuit să nu ne împotrivim răului (vezi Matei 5:39), dar contextul în care El a făcut această declaraţie nu trebuie ingnorat. Mulţi citesc afirmaţia lui Isus “să dai celui ce-ţi cere” ca şi cum o persoană ar avea obligaţia de a da chiar şi o armă unui copil. Eşuarea de a remarca înţelesul este determinat de context, şi este o greşeală majoră pentru cei care găsesc cusur Bibliei. 

Interpretarea dificilului prin ceea ce este evident. 

Unele pasaje sunt greu de înţeles şi par să contrazică alte părţi ale Scripturii. Iacov pare că zice, mântuirea este prin fapte (vezi Iacov 2:14-26), pe când Pavel învaţă că este prin har. Pavel spune, “Creştinilor sunteţi salvaţi prin har; şi asta nu vine de la voi. Este un dar de la Dumnezeu; nu prin fapte ca să nu cumva să se laude cineva” (Ef. 2:8-9; Rom. 4:5 NTR). Contextul în care sunt aceste versete, adevereşte că Pavel de fapt vorbeşte despre justificarea înaintea lui Dumnezeu (doar prin credinţă), pe când Iacov se referă la justificarea înaintea altora (care văd doar ceea ce noi facem). Şi Iacov şi Pavel, amândoi vorbesc despre roada din plin care apare în viaţa celui ce iubeşte pe Dumnezeu.  

Uitând caracteristicile umane ale Bibliei. 

Cu excepţia unor mici secţiuni cum ar fi Cele Zece Porunci, care sunt “scrise de degetul lui Dumnezeu” (Ex. 31:18 NTR), Biblia nu a fost verbal dictată. Scriitorii nu erau secretari ai Duhului Sfânt. Erau compozitori umani care-şi întrebiunţau propriile stiluri literare si particularităţi. Acesti autori umani, cateodată au folosit resurse umane pentru materialele lor (vezi Iosua 10:13; Fap. 17:28; 1Cor. 15:33; Tit 1:12). De fapt, fiecare carte a Bibiliei este compoziţia unui scriitor uman – existând in jur de 40 de autori în total. În Biblie este manifestat de asemenea şi un stil diferit de literatura umană. Scriitori vorbesc şi din punctul de vedere al unui observator când scriu despre soarele care răsare sau apune (vezi Ios. 1:15). Ei arată de asemenea moduri ale gândirii umane , uitarea (vezi 1Cor 1:14-16) chiar şi emoţii umane (vezi Gal. 4:14). Biblia dezvăluie interese umane foarte specifice. Osea are un interes rural, Luca o preocupare medicală, şi Iacov o dragoste de natură. Ca si Cristos, Biblia este complet umană, totuşi fără de erori. Uitând umanitatea Scripturii, poate conduce la o contestare falsă a integrităţii sale, prin aşteptarea unui nivel de exprimare mai mare decât acel care este obişnuit unui document de origine omenească. Acest lucru va deveni mai evident pe parcursul discuţiilor noastre despre urmatoarele greşeli ale criticilor.   

Pretinzând că o relatare parţială este o relatare falsă.

Criticii deseori sar direct la concluzia că, o relatare parţială este falsă. Totuşi, acest lucru nu este adevărat. Dacă ar fi fost astfel, majoritatea lucururilor despre care s-a vorbit vreodată ar fi fost false, în timp ce rareori timpul sau spaţiul permite o relatare absolut cmpletă. De exemplu, declaraţiile faimoase a lui Petru din Evanghelii:
Matei: “Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (16:16 NTR) 
Marcu: “Tu eşti Cristosul” (8:29 NTR)
Luca: “Cristosul lui Dumnezeu” (9:20 NTR)
Chiar şi Cele Zece Porunci, care au fost scrise de “degetul lui Dumnezeu” (Deut. 9:10), sunt exprimate cu variaţii, când au fost înregistrate a doua oară (vezi Ex. 20: 8-11 cu Deut. 5:13-15). De asemenea, în cărţile Regi şi Cronici, sunt multe diferenţe în descrierea lor despre evenimente care sunt identice, şi totuşi nu au deloc contradicţii în evenimentele care sunt povestite. 

Presupunând că citatele din Vechiul Testament care sunt în Noul Testament trebuie să fie literalmente. 

Criticii deseori subliniază variaţiile din Noul Testament care sunt folosite din Vechiului Testament, ca dovadă de eroare. Ei uită că fiecare citat nu trebuie reprodus în întregime. Câteodată noi folosim citate indirecte şi citate directe. A fost şi atunci şi este şi astăzi perfect acceptabil, ca într-un stil literar să fie dată esenţa unei declaraţii fără să fi folosit cu exactitate aceleaşi cuvinte. Aceeaşi însemnătate poate fi transmisă fără a fi folosită aceeaşi expresie verbală.

Variaţiile citatelor folosite în Noul Testament din Vechiul Testament, se împart în diferite categorii. Câteodată sunt pentru că apare o schimbare a vorbitorului. De exemplu, Zaharia menţionează pe Domnul spunând, “Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns” (12:10 NTR). Când aceasta este citată în Noul Testament de Ioan, nu de Dumnezeu, este schimbată în, “Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns” (Ioan 19:37 NTR).

În alte dăţi scriitorii citează doar părţi din  textul Vechiului Testament. Isus a făcut asta în sinagoga din patria Sa, Nazaret (vezi Luca 4:18-19 citând din Isa. 61:1-2). De fapt, El s-a oprit în mijlocul unei propoziţii. Dacă El ar fi continuat mai departe, nu ar fi putut să sublinieze ideea principală din text, „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre” (vers. 21). Următoarea frază era, „ Şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru,” (Isa. 61:1-2) şi se referea la a doua Sa venire. 

Câteodată  Noul Testament parafrazează sau sumarizează textul Vechiului Testament (vezi Mat. 2:6). Alţii amestecă doua texte în unul (vezi Matei 27:9-10). Ocazional un adevăr general este menţionat fără a fi citat un text specific. De exemplu, Matei a spus că Isus s-a mutat la Nazaret “ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeţi şi anume că  El va fi chemat Nazarinean” (Mat 2:23 NTR) Observaţi că Matei nu citează un porofet specific ci mai degrabă “profet” în general. Câteva texte vorbesc şi despre smerenia lui Mesia. Să fi din Nazaret, un Nazariean era de fapt de un rang inferior în Israel în zilele lui Isus. 

Presupunând că consemnările divergente sunt false. 

Pentru că două sau mai multe consemnări ale aceluiaşi eveniment diferă, aceasta nu înseamnă că se exclud reciproc. Matei 28:5 zice că era  un înger la mormânt după înviere, pe când Ioan, ne informează că erau doi îngeri (vezi 20:12). Dar acestea nu sunt relatări contradictorii. O regulă infailibilă din matematică explică foarte uşor această  problemă: Unde sunt doi întodeauna există unu. Matei nu a zis că era un singur înger.  În acea dimineaţă confuză se prea poate să fi fost la mormânt un înger la un moment dat şi doi la alt moment. Cineva trebuie să adauge cuvântul “numai” la consemnarea lui Matei ca să o contrazică pe cea a lui Ioan. Astfel dacă criticul vine la text ca să arate că este greşit, iar greşeala nu este găsită în Biblie, atunci greşeala este la critic. 

Tot astfel şi Matei (vezi 27:5) ne informează că Iuda s-a spânzurat. Dar Luca zice că “a plesnit în două pe la mijloc şi i s-au vărsat toate intestinele  “ (Fap. 1:18 NTR). Din nou, aceste scrieri nu se exclud reciproc. Dacă Iuda s-a spânzurat de un copac care era pe marginea unei prăpăstii sau într-o zonă stâncoasă, şi trupul său a căzut pe una dintre acele stânci ascuţite, atunci intestinele lui i s-ar fi vărsat exact cum Luca descrie foarte clar.

Presupunând că Biblia aprobă tot ceea ce este scris în ea. 

Este o greşeală să presupunem că tot ce conţine Biblia este dat spre a se urma ca exemplu. Întreaga Biblie este adevărată (vezi Ioan 17:17), dar unele relatări din Biblie sunt minciuni, cum ar fi: minciunile lui Satan (vezi Gen. 3:4; Ioan 8:44) şi a lui Rahab (Ios. 2:4). Inspiriaţia Bibliei conţine relatări adevărate de o mare acurateţe, cu referire chiar şi la minciunile şi erorile fiinţelor umane. Adevărul Scripturii este găsit în ceea ce Biblia dezvăluie, nu în tot ce conţine ca şi relatare scrisă. Dacă această dinstincţie nu este luată în calcul, putem ajunge la concluzia gresită că Biblia ne învaţă imoralitate,  pentru că povesteşte despre păcatul lui David (vezi 2 Sam. 11:4), promovează poligamie;  pentru că o consemnează pe cea a lui Solomon (vezi 1 Regi 11:3), sau că susţine existenţa ateismului, pentru că citează pe nebun care zice, “Nu este Dumnezeu” (Ps. 14:1).

Uitând că Biblia nu este formală. 

Ca ceva să fie adevărat nu trebuie neapărat să folosească  limbaj academic, formal, sau aşa numitul limbaj “stiinţific”. Biblia este scrisă pentru persoana obişnuită din orice generaţie, şi tocmai de aceea foloseşte limbaj obişnuit. (……). Scripturile au fost scrise în vremuri străvechi prin standarde antice, şi ar fi anacronic să suprapunem standarde moderne ştiintifice asupra lor. Totuşi, nu este mai neştiinţific să vorbim despre faptul că soarele stă pe loc (vezi Ios 10:12) decât să ne referim la faptul că soarele răsare (vezi Ios. 1:16). Meteorologii încă se mai referă la aceste timpuri ca fiind “răsărit de soare” şi “apus de soare”. 

Presupunând că numerele rotunde sunt false. 

Ca şi la un discurs obişnuit, Biblia foloseşte numere rotunde (vezi Ios. 3:4; 4:13). Se referă la diametru ca fiind o treime din circumferinţa unui lucru (vezi 1 Cro. 19:18; 21:5). În timp ce aceasta de fapt este numai o aproximaţie (vezi Lindsell, 165-66), poate fi imprecis din punct de vedere al tehnologiei în societatea de azi, să sicem că 3.14159265 este „3“, dar nu este incorect.( Este suficient pentru o „mare turnată“ (vezi 2 Cro. 4:2) într-un templu vechi antic evreiesc, chiar dacă nu ar fi suficient pentru un computer într-o rachetă modernă.) Nu ar trebui să ne aşteptăm să vedem actorii vorbind despre un ceas de mână într-o piesă de a lui Shakespeare, nici ca oamenii dintr-o epocă neştiinţifică să folosească numere precise. 

Neglijând observarea stilurilor literare. 

Limbajul omenesc nu este limitat doar la un singur mod de exprimare. Aşa că, nu avem nici un motiv să presupunem că numai un singur gen literar a fost folosit într-o carte divin inspirată.  Biblia dezvăluie un număr de stiluri literare. Cărţi întregi sunt scrise ca poezii, (ex Iov, Psalmii, Proverbe). Evangheliile sinoptice au trăsături alegorice. În Galateni 4, Pavel foloseşte o alegorie. Noul Testament este plin de metafore (vezi 2 Cor 3:2-3; Iacov 3:6), similitudini  (vezi Mat. 20:1; Iacov 1:6), hiperbole (vezi Ioan 21:25; 2 Cor. 3:2; Col. 1:23), şi chiar şi figuri poetice (vezi Iov 41:1). Isus a folosit chiar şi satira (vezi Mat. 19:24 ; 23:24). Figurile de stil sunt întâlnite peste tot Bibile.

Nu este greşit pentru un scriitor biblic să folosească o figură de stil, dar este o greşit ca un cititor să ia o figură de stil într-un mod literalmente. Este evident că atunci când Biblia vorbeşte despre credincios că se odihneşte sub umbra “aripilor” lui Dumnezeu  (vezi Ps. 36:7) nu înseamnă că Dumnezeu este o pasăre înaripată. Când Biblia spune: Dumnezeu se “trezeşte” (vezi Ps. 44:23), ca şi cum El ar fi dormit, înseamnă de fapt că Dumnezeu este stârnit să acţioneze.  

Uitând că doar textul original este fără de eroare. 

Greşeli autentice au fost găsite în copii ale Bibliei, făcute cu sute de ani după ce autorul şi-a dat semnătura. Dumnezeu a rostit doar textul original al Scripurilor, nu şi copiile. De aceea, numai textul original este fără de eroare. Inspiraţia nu garantează că orice copie este fără eroare, în special în copiile făcute după copii care sunt copiate după alte copii. De exemplu, într-o versiune veche în engleză (NKJ), 2 Regi 8:26 spune că Regele Ahazia era în vârstă de 22, pe când în 2 Cronici 22:2 spune 42 de ani. Numărul din 2 Cronici nu poate fi corect, pentru că el ar fi fost mai bătrân decât tatăl său. Aceasta este în mod evident o greşeală a celui ce a copiat, dar aceasta nu schimbă (inspiraţia perfectă sau infailibilitatea) textului original. 

În primul rând, acestea sunt greşeli in copiile făcute, nu in textul original. În al doilea rând, sunt doar greşeli minore (deseori găsite la nume sau numere) care nu afectează nici-o învăţătură. În al treilea rând, aceste greşeli de copiator sunt doar câteva la număr. In al patrulea rând, de obicei din context sau din altă Scriptură ştim unde este eroarea. De exemplu, Ahazia trebuia să aibă 22 de ani. În ultimul rând, chiar de sunt erori de copiator întregul mesaj ajunge la împlinire. De exemplu, dacă ai fi primit o scrisoare cu următoarea afirmaţie, ai putea presupune că poţi să primeşti nişte bani?
„#ţi câştigat 20 mil $”
Chiar dacă este o greşeală în primul cuvânt, întregul mesaj tot ajunge în întregime înţeles, eşti cu 20 mil $ mai bogat! Şi dacă ai primi o altă scrisoare în următoarea zi care ar fi aşa, ai fi şi mai sigur: 
„A#i câştigat 20 mil $”
Cu cât sunt mai multe greşeli de tipul acesta (fiecare în locuri diferite), cu atât eşti mai sigur de mesajul original. De aceea greşelile de scriere în manuscrisele biblice nu afectează mesajul de bază al Bibliei. 

Confundând afirmaţiile generale cu cele unanime.

Ca orice altă literatură, Biblia uneori foloseşte generalizări. Cartea Proverbelor conţine multe de acest gen. Vorbe proverbiale chiar prin natura lor de a descrie, oferă ghidare generală, nu o garanţie unanimă. Sunt reguli pentru viaţă, dar şi reguli care permit excepţii. Proverbe 16:7, afirmă astfel, „ când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om, îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el“  Acest lucru bineînţeles că nu a fost intenţionat să fie un adevăr unanim. Pavel plăcea Domnului şi totuşi duşmanii lui au aruncat cu pietre in el (Fap 14:19). Isus plăcea Domnului, şi totuşi duşmanii Lui l-au crucificat. Cu toate acestea, este un adevăr general că atunci când o persoană trăieşte într-un mod plăcut Domnului, îşi poate minimiza rivalitatea duşmanilor. 

Cartea Proverbelor este înţelpciune (ghidări generale) nu lege (imperative unanim obligatorii ). Când Biblia declară, „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt“ (Lev 11:45 NTR), atunci nu există nici-o excepţie. Sfinţenia, bunătatea, dragostea, adevărul, şi dreptatea sunt înrădăcinate în natura neschimbătoare a lui Dumnezeu. Dar înţelepciunea literară aplică adevărurile  unanime a lui Dumnezeu la circumstanţele schimbatoare ale vieţii. Rezultatul nu va fi întodeauna la fel. Dar totuşi sunt orientări ajutătoare. 

Uitând că o dezvăluire târzie, întrece cu mult pe cele de dinainte. 

Câteodată criticii nu recunosc dezvăluirile progresive. Dumnezeu nu a dezvăluit totul dintr-o dată, şi nici nu a lăsat aceleaşi condiţii pentru fiecare perioadă din istorie. Unele dintre revelaţiile sale de mai târziu vor înlocui declaraţiile sale anterioare. Criticii Bibliei câteodată confundă o schimbare într-o anumită dezvăluire cu o greşeală. Dacă un părinte permite unui copil foarte mic să mănânce cu mâinile, dar totuşi porunceşte ca un copil mai înaintat în vârstă să foloseasca furculiţa şi lingura, aceasta nu este o contradiciţie. Este o revelaţie progresivă, cu fiecare poruncă potrivită circumstanţei. 

A existat o vreme când Dumnezeu a testat rasa umană prin interzicerea de a mânca dintr-un pom specific din Grădina Edenului (vezi Gen 2:16-17). Această poruncă nu mai este valabilă acum, dar dezvaluirea târzie nu contrazice această dezvăluire care a fost în trecut. De asemenea, a existat o perioadă (sub legea Mozaică) când Dumnezeu a poruncit ca animalele să fie sacrificate pentru păcatele oamenilor. Totuşi, de când Cristos a adus jertfa perfectă pentru păcat (vezi Evr. 10:11-14), această poruncă din Vechiul Testament nu mai are nici-un efect. Nu este nici-o contradicţie între primele şi anterioarele porunci.

Bineînţeles că Dumnezeu nu poate schimba porunci care au legatură cu natura Sa neschimbătoare (vezi Mal. 3:6; Evr. 6:18). De exemplu, pentru că Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 4:16), El nu poate să ne poruncească să îl urâm. Nici nu va porunci ceea ce este imposibil din punct de vedere logic, de exemplu, să oferim şi să nu oferim o jertfa pentru păcat în acelaşi timp şi în acelaşi mod. Dar în pofida acestor limite logice şi morale, Dumnezeu poate şi a şi dat, dezvăluiri non-contradictorii progresive care dacă sunt scoase din contextul potrivit, pot părea contradictorii. Aceasta este o greşeală la fel de mare ca şi când am presupune că un părinte se contrazice pe sine, dacă permite copilului de 16 ani să stea treaz noaptea târziu, mai mult decât cel de 6 ani. 

Sumarizând, Biblia nu poate avea erori, dar criticii, pot avea şi au. Nu există nici-o eroare în revelaţia pe care Dumnezeu a oferito, dar sunt erori în înţelegerea ei. De acum încolo, când găsim dificultăţi în Biblie, înţelepciunea Sfântului Augustin este foarte bună: „Dacă suntem dezorientaţi de vre-o contradicţie din Scriptură, nu este permisibil să spunem, Autorul acestei cărţi a greşit; ci fie, [1] manuscrisul are greşeli, sau [2] traducerea a fost greşită, [3] nu ai înţeles” (Augusitn, Cetatea lui Dumnezeu 11.5) 

Resurse folosite:


G. L. Archer, Jr., An Encyclopedia of Biblical Difficulties
W. Arndt, Bible Difficulties
---, Does the Bible Contradict Itself?
Augustine, City of God
Augustine,
Reply to Faustus the Manichaean, in P. Schaff, ed., A Select Library of the Nicene and Ante-Nicene Fathers of the Christian Church
N. L. Geisler, "The Concept of Truth in the Inerrancy Debate," ., October-December 1980
---and T. Howe, When Critics Ask
---and W. E. Nix, General Introduction to the Bible
J. W. Haley, Alleged Discrepancies of the Bible
H. Lindsell, The Battle for the Bible
J. Orr, The Problems of the Old Testament Considered with Reference to Recent Criticism
J. R. Rice, Our God-Breathed Book-The Bible
E. Thiele, The Mysterious Numbers of the Kings of Israel
R. Tuck, ed., A Handbook of Biblical Difficulties
R. D. Wilson, A Scientific Investigation of the Old Testament


Cu permisiunea autorului de a traduce şi posta acest articol pe "despreisus".

Cuvinte cheie: Biblia, erori, cuvantul, cuvant, Dumnezeu

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Adaugă un comentariu

Comentarii

Tu trebuie sa fii logat pentru a comenta.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved